Astăzi, indiferent că e vară sau iarnă, toate femeile tind să aibă tenul cât mai închis la culoare. Pielea ciocolație scoate în evidență trasăturile feţei.
În timpul Renașterii, semnul cel mai clar de noblețe și frumusețe era tenul de porțelan. Fața palidă era considerată „șic de aristocrați”. În secolul al XVII-lea, fenomenul se accentuează: apare pudra de orez. Cele mai grațioase femei purtau voaluri și mănuși atunci cînd ieșeau pentru a se proteja de razele soarelui.
Abia la începutul secolului al XX-lea tendința a început ușor să se inverseze. Potrivit publicației franceze „Le Parisien”, adevăratul declin s-a produs în 1923, odată cu introducerea concediului plătit. În același an, celebra creatoare de modă Coco Chanel, lansează fără să vrea moda pielii bronzate: se întoarce bronzată dintr-o vacanță de pescuit în Marea Nordului, iar tendința este lansată. În doar patru ani are loc o revoluţie care se reflectă imediat în presa feminină a timpului.
În 1927 pe coperta revistei britanice Vogue apare pentru prima dată un model bronzat.
Sursa foto: Eduard Benito pentru Vogue, 1927
De asemenea, s-a deschis și o noua piață de cosmetice: L’Oreal comercializează „Ambre solaire” și Guerlain scoate în 1984, pudra bronzantă „Terracotta”, care devine în scurt timp un accesoriu indispensabil pentru femeile care vor să fie bronzate tot anul.
De atunci, pielea închisă a devenit un etalon al frumuseții.
Sursa foto: www.pinterest.com